Dragi prieteni, buna seara!
Sa incepeti o saptamana cu multa iubire si cu multa pace in suflet! Si, nu uitati de cei aflati acum in mare nevoie de rugaciunile noastre, de gandul nostru bun si de sprijinul cat de mic pe care il putem da fiecare!
Sa ne amintim ca ne aflam in Joc impreuna si ca doar jucat impreuna marele si sublimul Joc pe care il numim Viata are sens! Sa ne amintim ca exista un anumit nivel al Jocului unde cu totii suntem UNUL si UNUL manifesta acum urgenta si iminenta lui a fi impreuna ca UNUL. Sunt exemple uluitoare de unitate cu cei aflati in miezul dezastrului, asa cum sunt si exemple de disociere desigur. Intelept cred insa ca ar fi sa nu intarim puterea celor din urma. Mult mai degraba decat a judeca, este omenesc sa ne lasam inima sa manifeste cel mai frumos dar care ne face umani si divini deopotriva: IUBIREA. Asadar, va rog, prieteni dragi, prin fiecare gand, prin fiecare gest, haideti sa reinvatam
sa fim impreuna ca UNUL!
Va multumesc din suflet!
 | farmacia_lui_dumnezeu.pps | | File Size: | 1774 kb | | File Type: | pps |
Download File
Uf, lumea asta! E din ce în ce mai greu de trăit în ea, nu-i aşa?
Afli cu stupoare că fiecare emoţie declasează creierul raţional, prin secretii hormonale neaprobate la centru. “Bucuria, fericirea, orgasmul te inunda cu un val de endorfine, pe cand grijile si tensiunile te atrag intr-un vartej al hormonilor stresului.”(CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI , psiholog)
Şi unde mai pui că pentru a învinge stresul, metoda cea mai la indemînă, aceea de a ne vărsa năduful pe cei din jur, are eficienţa limitată. Produce o depresurizare momentană, dar acţioneaza ca bumerang prin autoculpabilizarea în care eşuăm ulterior şi prin deprecierea relaţiilor, ca să nu mai vorbim de traumele pe care le producem celor dragi. Mai ales dacă cei pe care ne căşună sunt copiii sau partenerul/partenera noastră.
Cele mai simple metode de reechilibrare emoţională, etice, morale, şi chiar dăruitoare, pentru că transformă energia nu o împrăştie la frecvenţă nocivă, sunt: RÎSUL şi FRUMOSUL.
Acestea două, sunt instrumente vitale precum focul şi roata. Ele ne pun în mişcare capacităţile benefice ale firii, transformînd reziduurile care altfel ne otrăvesc, dar şi reîncărcîndu-ne bateriile cînd suntem epuizaţi.
Observăm că un om capabil sa se amuze, adică să se joace cu bune intenţii - nu vorbesc aici de miştocari şi de zeflemitori, să fie clar - e un om tonic, care dezamorsează situaţii conflictuale smulgîndu-ne zîmbetul salvator. Îi vom rîvni totdeauna compania. În fond, cred că am băgat de seamă fiecare că aproape toate conflictele cotidiene privite ulterior devin banale.
Şi desigur, putem învăţa noi înşine să ne dezvoltăm acest simţ, fiindcă nici unul dintre noi nu ne-am născut fără el. În sublima sa grijă, VIAŢA ne-a înzestrat bine şi complet pentru Marele Joc! Aşa că purtăm cu noi, în înscrisurile secrete, cele două instrumente despre care vorbim. Prin natura Jocului însă, ele nu ne sunt băgate în traistă. E nevoie să le alegem.
Să luăm de pildă rîsul. Minunea mea a început cînd am descoperit că cea mai la îndemînă sursă de rîs sunt eu însămi. Mă puteam amuza colosal doar urmărindu-mi cu duioşie, chiar cu tandreţe stîgăciile, căutările, gropile în care călcam, aşa cum procedezi cu copiii. Amuzîndu-mă, reuşeam de multe ori să evit încrîncenarea şi puteam privi mai amplu, ca şi cum aş fi urmărit pe cineva şi-l puteam observa din mai multe unghiuri. Astfel am descoperit că rîzînd vedeam lucrurile diferit decît atunci cînd mă încruntam. VEDEAM mai multe. Curînd am început să-mi dau seama că rîzînd, eram mai bună cu mine şi învăţam mai repede. Învăţam şi din greşeli. Cînd apuci să te încrunţi, îţi iese din minte că tu eşti cel care alege/fabrică experienţele ca să înveţi din ele şi te apuci, cu mare sîrg, să cauţi ţapul ispăşitor. În acest moment s-a dus învăţarea. Rămîi în acelaşi stadiu, cu aceeaşi nevoie de explicaţii. Iar Viaţa, care e totalmente de partea ta, ce să facă? Ţi le dă. Şi-aşa o iei de la capăt, repeţi aceleaşi greşeli, calci în aceleaşi străchini, cauţi iar ţapi ispăşitori... pînă te prinzi şi te bufneşte rîsul! Vestea bună e că într-o zi, cu siguranţă te bufneşte rîsul!
Procesul de trezire începe de obicei cu o întrebare. Sau mai multe, după caz. Atunci eşti salvat. Deschizi OCHII.
...Am început săptămăna în munci... pentru unii Duminica deciziei a adus ape tulburi, pentru alţii uşurare...
Pentru mine capătă tot mai mult contur vestea pe care am primit-o încă de când s-a sfârşit turul I. Atunci am adormit obidită, cu întrebarea: "Şi-acum, ce?"
Dimineaţa, răspunsul a venit senin, ca dintr-o carte: "Lucrurile sunt pe drumul lor. Poporul acesta începe să-şi regăsească sufletul înalt şi darurile sale clare şi nimeni nu-l mai poate opri. Oricine i se va aşeza în frunte va trebui să se acordeze la muzica lui, indiferent de apartenenţa, presiunile sau pasiunile proprii." Poate sună patetic, dar mie acest mesaj mi-a readus pacea interioară. L-am crezut. Îl cred şi acum.
Mai târziu, am primit un indiciu asemănător de la o persoană pe care n-o cunosc, dar cu care mă împărtăşesc deseori, doamna Camelia Pătrăşcanu, printr-un articol intitulat:
"Îmi VOTEZ VIZIUNEA! – Cursul scurt de metafizică electorală."
http://www.horoscoptv.ro/blog/2009/12/imi-votez-viziunea-cursul-scurt-de-metafizica-electorala/
Aşa că, nu-mi rămâne decât să celebrez clipa ACUM şi să mă bucur de firescul cu care compune simplicitatea şi absolutul dar de a împlini TOTUL aşa cum se cere împlinit. Ceea ce vă doresc şi vouă.
O zi senină, dragii mei! Dincolo de toate, rămânem noi cu ale noastre şi mai ales cu ai noştri, care pot şi ne fac viaţa frumoasă, plină de iubire şi absolut grandioasă!
Va îmbrăţişez cu iubire, Odette
Deşi vine un pic mai târziu, iată şi darul minunat de Moş Nicolae pe care l-am primit şi îl dau mai departe! Cei ce-l cunosc spun că Sfântul Nicolae e făcător de minuni. Nu este o minune ceea ce puteţi vedea în videoclipul de mai jos?!
Este vorba despre o înregistrare a unui canal TV din Belgia,în sala mare a Gării din Antwerp. Mai mult de 200 de dansatoare şi dansatori s-au amestecat cu călătorii şi au dansat pe un cântec cunoscut în lumea întreagă. Călătorii nu au ştiut nimic despre această filmare,care a fost făcută cu camere ascunse. Urmarea ...o să vedeţi.......a fost magic.
Săptămâna care a trecut am fost zguduită de trecerea bruscă şi brutală în nefiinţă a unui apropiat, fiindcă apropiaţi ne sunt şi cei pe care în mod obişnuit i-am numi adversari. Aparent nu a avut nici o şansă în faţa implacabilului: s-a înfuriat, s-a certat şi a plecat. Spun aparent, fiindcă în lumea noastră aşa-zis concretă rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi.
Deplângând această pierdere, fiindcă oricum ar fi fost perceput de către fiecare dintre noi, persoana despre care pomenesc a fost un PERSONAJ care a făcut un rol magistral în JOC, am realizat că noi toţi am intrat parcă în ultima perioadă într-un culoar îngust şi neliniştitor în care nu avem altă şansă decât să ne grăbim îngrozitor şi complicat spre ceva... spre deznodământul fiecăruia. Pentru unii poate fi Ţel, pentru alţii poate fi Succes, pentru alţii Împlinire, pentru alţii Evoluţie/Unificare/Regăsire... pentru mulţi însă drumul pare să treacă prin Depresie, Disconfort, Eşec, Blocaj... Depinde cum privim şi cum acţionăm. Aşa cum spunea Henry Ford:
"Indiferent dacă gândeşti că vei reuşi sau nu, ai dreptate."
De aceea m-am hotărât să vă împărtăşesc din ceea ce ştiu şi practic, instrumentele care mi-au fost de un real folos în ultimii ani.Prin urmare, vă invit să parcurgem împreună un program de învăţare referitor la modalităţi de autocontrol şi gestionare a propriei persoane.
Obiectivele programului Cum îmi controlez propria persoană?! sunt:
- să învăţ cum să gestionez stările de furie, nelinişte, îngrijorare şi frică, adică ceea ce numim stres;
- să învăţ cum să transform tensiunile interioare în energie pe care o pot folosi în mod constructiv;
- să învăţ cum să reglez funcţionarea organismului astfel încât să rămân sănătos sau să-mi recapăt sănătatea, după caz;
- să învăţ cum să-mi regăsesc cu uşurinţă liniştea sufletească şi armonia interioară.
Programul propus se va desfăşura sub forma de seminarii în private, adică în grupuri mici de câte 5, maxim 7 persoane, care vor avea loc în spaţii private, respectiv la mine acasă - sediul momentan al Centrului Regional de Educaţie pentru Adulţi şi Tineret "Fii CEL ce ESTI", sau acasă la oricare dintre dvs. care veţi forma un grup şi veţi avea bunăvoinţa de a ne oferi găzduire.Programul va cuprinde 5 seminarii a câte 1 ora şi 30 minute. Frecvenţa şi desfăşurarea lor va fi stabilită de comun acord.
Pe parcursul programul Cum îmi folosesc propria persoană?! veţi fi iniţiaţi practic în:
- Tehnica de Eliberare Emoţională dezvoltată de Gary Craig: http://www.youtube.com/watch?v=75D56JICBRQ
- Cele 5 rituri tibetane de echilibrare hormonal-energetică - practicanţii spun că se realizează de fapt întinerirea, reîntoarcerea vârstei biologice
- Terapia iertării
Dacă sună interesant, vă rog să vă înscrieţi prin email, sau contactându-mă la numărul de telefon din semnatură, pentru a face împreună programarea şi a stabili detaliile.
Să aveţi o săptămână împlinitoare!
Şi nu uitaţi, puneţi semn lucrurilor care vă înalţă!
Vă îmbrăţişez cu iubire, Odette
PS: Acest anunt poate ajunge si la prieteni din alte orase. Imi cer scuze dar, cum nimic nu este intamplator... Eu sunt deschisa sa ma deplasez si in afara orasului meu pentru voi.
**********************************
Viata este un miracol in masura in care
iti ingadui sa te prinzi de asta.
**********************************
Odette Irimiea
psiholog, specialist in Educatia Adultilor
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
[email protected]
Tel: 0727 010 467
În fiecare din noi, ascuns de niste petale, poate într-un curcubeu, poate într-o lacrimă sau poate în dosul unui geam bine ferecat, e copilul miraculos care ŞTIE că viaţa e un joc amuzant şi surprinzător, în care poţi crea orice alegi, cu singura asumare că te supui, vrei-nu-vrei legilor ei, care nu sunt la vedere. Şi pentru că rezultatele nu se văd întotdeauna imediat, se creează iluzia care te face să uiţi că tu eşti creatorul. Dar copilul din noi ŞTIE. Pe el ar trebui să-l căutam cât mai des ca să reînvăţăm jocul. Poate că el, copilul din noi, n-a deprins încă limbajul, de-i atât de tăcut, dar JOCUL e însăşi "a fi"-ul lui. Şi culmea e că îi ies nişte jocuri... perfecte! Aţi auzit vre-odată un copil spunând că a eşuat în joc? Nu cunoaşte sentimentul de eşec. El ŞTIE că poate JUCA orice, fiindcă iubeşte JOCUL.
|
